"te urasc la fel de mult cat te iubesc; n-as putea sa ma port cu tine asa cum o faceam inainte si vei fi pentru mine ca oricare alta femeie cu care m-as combina; daca vrei sa continuam asa n-ai decat"
bad, bad choice... ce oare o fi fost in capul meu? cum poti fi atat de orbit de frica de a ramane singur? cum poti crede ca nu poti supravietui fara el?
aveam totusi in cap un plan de rezerva pt situatia in care nu ma mai accepta langa el: aveam de gand sa ma mut singura intr-o mansarda din centru si consideram ca timpul ma va vindeca de durerea din suflet.
ei frumos plan, nu? si m-a vrut inapoi, in conditiile lui, si-am trait intr-o agonie mizera care s-a ameliorat abia peste cativa ani buni (sa fie vreo 5), timp in care increderea in celalalt era de fapt o resemnare. am devenit pleosnite, si eu si el.
dar, pana la urma, tot raul spre bine. regretele nu-si mai au rostul, apar doar atunci cand totul se naruie si trecutul isi ascute coltii.
i'm happy! really, i am! imi pare rau doar ca n-am fost mai devreme ;)
No comments:
Post a Comment