dreams

Cred că ar fi bine să încep cu motivele pentru care am visele astea, pentru care îmi doresc altceva decât ce am acum.

Principalul motiv este că am un copil și poate (sper) că voi mai avea unul (măcar :)) ). Îmi doresc ca el să se dezvolte armonios și la potențial maxim. Potențial care dacă nu e exploatat corect se poate pierde ușor. Să fie în stare să aleagă singur ce să facă în viață. Cum cred că se poate face asta? Greu, probabil, dar merită! Punându-i la dispoziție mediul și mijloacele necesare de a descoperi singur lumea și ceea ce i se potrivește cel mai bine. Concret: crescându-l în armonie cu natura, dar nu departe de "civilizație" și societate. Învățând din practică și îndrumat, doar, de teorie. Respirând aer cât mai curat și mâncând cât mai sănătos posbil cel puțin în primii 10 ani de viață. Asta nu înseamnă că vreau să-l rup complet de oraș. Înseamnă o expunere pe cât se poate de minimă la acest oraș (București) și o revenire la el cu o imunitate de fier atunci când ne vom face alte vise.

Pe de altă parte, eu m-am plictisit de București. Sunt o fire care se plictisește repede. Vreau să încerc altceva. Alt fel de trai. Dar nu vreau să mă izolez. Nu cred că e posibil. Oricât de antisocială aș fi eu trebuie să mă văd cu oameni cunoscuți, să beau un latte prin centrul vechi sau să dau o raită prin magazine și pe străzi prăfuite din București.

Vreau liniște. Nu îmi doresc vecini băgăcioși prea apropiați de casa mea, care să știu că vor comenta orice aș face în casă sau pe lângă casă. Vreau să-mi doresc să aud tramvaiul și nu să nu-l mai aud zilnic. Nu mai vreau aglomerație și oameni care să se sprijine pe mine în mijloacele de transport în comun. Vreau să scap de liniștea în care trăiesc la ceva timp și apoi să scap iar de haos în liniștea mea.

Magazinașe specializate cu iz parizian... Mai pune-ți pofta'n cui! Nu face subiectul acestei postări :)))

Nu mai vreau să aud că așa trebuie să te comporți, așa îți cere societatea, partidul te vrea tuns. În București tot timpul vei fi blamat pt că vrei să fii altfel decât omul muncitor, de rând. Cred că "la țară" chiar dacă ești diferit, vei fi acceptat mai bine.

Vreau să găsesc un echilibru între toate cele de mai sus. Și mă tot gândesc la asta... Și poate am găsit o soluție, sau poate nu. Nu voi știi probabil decât dacă o pun în practică. Ce ne facem însă dacă nu ne asumăm riscuri? Trăim într-o inerție dăunătoare sufletului... părerea mea :) și mai mult de atât - într-o monotonie.

Deci, la ce visez eu?
Să ne mutăm la Telega. Să avem grădinița noastră de legume, flori și mirodenii. Să avem doi căței care să zburde liberi toată ziua. Si doi ieduți. Să pot lucra full time de acolo (ce fac acum cu mici modificări). Să-și găsească R un loc de muncă part time în Câmpina, ca să petreacă cât mai puțin timp departe de Satoshie. Să aibă un alt job part time la care să muncească de acasă (și banii câștigați să-i investim în călătorii :P). Să adunăm și alți oameni cu concepții asemănătoare nouă prin apropierea noastră.

Ce vom face acolo?
Vom sta în aer liber toată ziua. Vom cutreiera dealurile și vom lăsa natura să ne-nvețe (multe lucruri pe care nici noi ăștia mari nu le știm). Vom face iaurt de capră și vom îngriji grădinița. Satoshie va merge (sau cel puțin teoretic va părea că merge) la școală în sat. Vom învăța alături de el (nu mai știm oricum nimic din lucrurile utile și inutile pe care am fost obligați să le învățăm în școală). Vom dormi afară, la picnic pe dealuri. Vom citi mai mult și vom uita de televizor. Vom face foc de tabără și ne vom da cu sania pe uliță. Vom primi prieteni în vizite de relaxare. Vom veni periodic în București la mega destrăbălare (și o vom gusta cu nesaț). Vom trăi mai mult :))))) și vom fi depaaaarte de cocalari :P

Nu vom deveni țărani. Schimbăm doar domiciliul. Nu ne izolăm. Ne îndepărtăm puțin să putem fi o familie.

Mda... dream on!