Acum doar aștept semnele "de renecunoscut" ale începerii travaliului sau programarea doctorului pt cealaltă soluție. :)
Pe lângă miracolul care se lasă așteptat cu greu, noul an îmi aduce deocamdată doar nervi și tristețe, panică și disperare din care cu greu și fără ajutorul hormonilor reușesc să ies. Sper să nu se întindă prea mult și să trec și peste hopul ăsta.
Rezoluțiile sunt deșarte, la fel ca și superstițiile. Au aceeași factură: manu-factură. Dar îmi doresc să nu clachez. Pot să fiu tare, știu asta... pot să mă descurc... doar că atunci când vine bineștiuta clacare trebuie să am grijă să nu mă dărâme prea tare (și nu numai pe mine). Vreau doar să nu fim leneși, să nu fim negativiști și să ne asumăm riscuri mai puțin calculate și să duc la capăt cât mai multe din proiectele care îmi străfulgeră mintea.
Calm. Liniște. E ceea ce inspiră o noapte de iarnă. Chillax. Back to research si eclipsă de soare :D
No comments:
Post a Comment